Albume foto

Lacase de cult

Domul din Piata Unirii

"Această clădire mai poartă denumirea de biserica-dom adică Domkirche. Până la sfârşitul secolului XIX s-a presupus că planul de construcţie a fost întocmit de arhitectul vienez Josef Emanuel Fischer von Erlach, care a trăit între anii 1693-1742. A fost fiul nu mai puţin renumitului, la acea vreme, Johann Bernhard Fischer von Erlach. Într-un document din secolul al XVIII-lea, "Wienerische Diarium", se aminteşte însă de aşezarea pietrei de temelie a Domului din Timişoara şi, totodată se menţionează că planul de arhitectură şi construcţii a fost întocmit de H. Johan şi Jacob Schelblauer, consilier al oraşului Viena. Reşedinţa episcopului diocezei romano-catolice a fost iniţial la Cenad, dar după ce aceasta a fost devastată de turci, s-a mutat la Seghedin. În anul 1733, împăratul Carol al VI-lea a mutat sediul la Timişoara, episcop fiind la acea vreme Adalbert Baron de Falkenstein. În urma acestei mutări s-a hotărât construirea unei catedrale, a unui palat episcopal şi a unor case pentru canonici, ceea ce a dus la punerea pietrei de temelie a Domului la data de 6 august 1736. Lucrările au durat o lungă perioadă de timp. În 1773 construcţia a fost terminată sub conducerea inginerilor Carl Alexander Steinlein şi Johan Theodor Kostka. În ceea ce priveşte interiorul Domului aş dori să evidenţiez altarul principal. Sculptorul vienez Johan Joseph Rössler a creat două statui de mari dimensiuni, a Sfântului Carol Boromeus (în stânga) şi a Sfintei Theresia (în dreapta), precum şi perechea de heruvimi care domină ornamentaţia din partea centrală a altarului. Trebuie să menţionez că alegerea acestor doi sfinţi n-a fost întâmplătoare. Sfântul Boromeus a fost patronul împăratului Carol al VI-lea, sub care a început construcţia Domului, iar Sfânta Theresia de Avila a fost patroana împărătesei Maria Theresia, sub care s-a încheiat construcţia Domului.

Tabloul altarului principal în reprezintă pe Sfântul Gheorghe călare în luptă cu balaurul. Din datele istorice privind dioceza am aflat că încă din secolul al XI-lea Sfântul Gheorghe este considerat patronul ocrotitor al acesteia. Datorită acestui fapt Gerhard von Sagredo, întemeietorul şi primul episcop al diocezei, între anii 1030 şi 1046, a fost botezat cu numele de Gheorghe. Sfântul Gheorghe a devenit valoare simbolică a luptelor victorioase asupra turcilor. Creatorul acestei opere de artă a fost renumitul pictor şi director al Academiei de Arte Frumoase din Viena, Michael Angelo Unterberger. Se presupune că patru din cele şase tablouri ale altarelor laterale sunt opera pictorului Johan Schöpf, născut la Praga în 1735. Schöpf şi-a făcut studiile la München, pictând în Germania. A fost membru al Academiei. Ca lucrări preţioase ale artei decorative vieneze pot fi amintite, printre altele, Lampadarul de argint din altarul principal, aşa numita "Lumină Veşnică" confecţionat de către giuvaergiul vienez Josef Moser. Din cele patru clopote ale Domului s-a păstrat numai cel mare, care a fost turnat în 1763 de către Joseph Steinstock la Buda, în Ungaria. Orologiul din turn este opera meşterului ceasornicar timişorean Martin Kidl din 1764. Prima orgă, în stil baroc, frumos ornamentată, a construit-o meşterul vienez Paul Hanke în 1757. Ea a fost înlocuită la sfârşitul secolului al XIX-lea cu actuala orgă, produs al atelierului meşterului timişorean Leopold Wegenstein. În cripta Domului sunt înmormântaţi episcopii, demnitarii şi multe personalităţi de vază ale oraşului.

Ultima restaurare a Domului, ca şi a celorlalte construcţii din jurul său, printre care şi casele canonicilor, a avut loc în anii 1981-'82, lucrările exterioare fiind conduse de arhitectul timişorean Franz Braun, iar cele interioare fiind făcute de fraţii Milthaler din Arad."

(Else von Schuster intervievată de Adrian Onică)

Biserica Parohiala "Sfanta Fecioara Maria Regina"

Aceasta biserica mai este cunoscuta si sub numele de Catedrala romano-catolica Millenium. Constructia sa este de data recenta, 1896-1901. Este amplasata in Piata Romanilor, fosta Piata Coronini.

Biserica Ordinul Calugaritelor de Notre Dame "Nasterea sfintei Fecioare Maria"

Istoria acestui lacas de cult este strans legata de educatia inteprinsa in Timisoara sfarsitului de secol al XIX-lea, inceputului de secol XX. "Să revenim atunci la perioada cu Notre-Dame. La şcoală, acolo la Notre-Dame am primit noi o educaţie aleasă, am fost la internat fiindcă nu aveam părinţii aicea şi încetul cu încetul m-am adaptat." (Interviu realizat de Adrian Onica cu Elisabeta Schuster)
In 1864 se infiinteaza la Timisoara ordinul Sorores Pauperes de Nostra Domina. Buna educatie inteprinsa de aceste calugarite si diversitatea limbilor studiate au facut ca scoala de la Notre Dame din Iosefin sa devina cunoscuta in Banat. Constructia bisericii complexului Notre Dame a durat relativ mult, din 1880 pana in 1894.

Liceul Piarist si biserica romano-catolica.

Sinagoga Iosefin

Este cea mai noua sinagoga din Timisoara, fiind construita intre anii 1906-1910.

Sinagoga Cetate

„Aici la Timisoara, intre cele doua razboaie, incepand cu 1918 cand s-a terminat primul razboi mondial si pana a inceput al doilea razboi mondial, au existat 13 000 de evrei.

Atuncea au fost trei rabini la Timisoara, in Fabric a fost Singer, rabinul, in Cetate a fost rabinul doctor Drecsler, în Iosefin a fost rabinul doctor Schushick, si au existat doua temple: unul in Fabric si unul în Cetate, pe Marasesti.

A fost o sinagoga care mai este si acuma si care e un fel de templu in Iosefin, pe strada Phoebe sau cum ii spune acuma.

In afara de asta a fost o sinagoga în Fabric pentru ortodocsi.

Sunt doua feluri de evrei, neologi si ortodocsi. Ortodocsii sunt asa cum sunt si la romani, mai religiosi, iar neologii tin mai putin din religie, ei cred in Dumnezeu, dar nu prea tin religia, nu prea se ocupă cu ea.

In afara de asta a fost in Mehala o casa de rugaciuni, care nu e sinagoga, dar au inchiriat o locuinta si acolo si au facut o casa de rugaciuni.”

(Ezra Bergler, intervievara de Roxana Patarscu)

Sinagoga Fabric

„Mai era comunitatea evreilor spanioli în Fabric, tot pe strada Ecaterina Teodoroiu, alaturi de ortodocsi. Era un separatism. Ei se tineau după ritul lor adus din Spania. Ei se considerau evrei mai nobili, mai ridicaţi decat ceilalti. În limba ebraică, evreii spanioli aveau cultul Sefardimilor, iar ortodocsii si neologii aveau cultul Aschenazimilor, erau evrei proveniti din Germania, dar si din Galitia, din Podolia. Neologii aveau sediul in Cetate, unde este si astazi, sediul Comunitatii, dar aveau sinagoga cea mare, vestita. Era o casa pentru consiliu, pentru adunarile generale, in Fabric, unde astazi este casa de rugaciuni. În casa de rugaciuni din Fabric, am reusit să salvam mobilierul sinagogii spaniole din Fabric. Sinagoga, construita în 1889, din Fabric, după modelul sinagogii din Seghedin, este atacata de ciuperci, bolta toata este atacata, şi prezinta un pericol din cauza rezonantei si a undelor sonore care vin de la orga si nu mai este practicats de ani de zile, parasita. Si atunci ca sa avem un locas sfant am luat sala mare a consilierilor, unde s-au tinut sedintele de consiliu si am transformat-o in casă de rugaciune, şi mobilierul l-am luat din sinagoga spaniola.”

(Oscar Schwartz, intervievat de Adrian Onica)