Home » Locuri de memorie » Liliana Cira-Niculescu - "Timisoara in placi comemorative"   

Liliana Cîra-Niculescu

Timișoara în plăci comemorative

 

Această lucrare prezinta punctele de inscripționare a memoriei în spațiul public, plăcile memoriale din Timișoara. O parte dintre acestea consemneaza momente importante din istoria orasului.

Astfel, în Piața Unirii există o dală ce are încrustată fosta Cetate a orașului, Bastionul.

Între 1715 – 1716 Casa de Austria în alianță cu Imperiul Rus, reia ofensiva împotriva Imperiului Otoman sub comanda prințului Eugeniu de Savoya. La 13 octombrie 1716 prințul Eugeniu de Savoya “eliberatorul” pătrunde în oraș. Războiul a continuat până în 1718, când pacea semnată la Passarovitz (Pojarevaț) a consfințit inaugurarea stăpânirii habsburgice în întreg Banatul, dar și (până în 1738) a Olteniei și Serbiei de Nord.

Trecerea lui Alexandru Ioan Cuza prin acest oraș în drumul său către exil este mentionata la intersecția străzilor Eugeniu de Savoya cu Augustin Pacha.                                                                          

      

·        La mijlocul anului 1919, Banatul devine o „zonă fierbinte” a Europei și va ocupa un loc distinct în dezbaterile Conferinței de Pace de la Paris. Se hotărăște dezmembrarea acestei provincii. Unitățile militare sârbe vor părăsi teritoriul ocupat din Banat la 27 iulie 1919. În 28 iulie 1919, dr. Aurel Cosma, numit prefect al județului Timiș-Torontal de către Districtul Dirigent, decretează preluarea puterii și instalarea administrației românești. La 3 August 1919 își fac intrarea solemnă în oraș unitățile Armatei Române.

 

    De un incontestabil merit este și placa de pe strada Timotei Cipariu, ce readuce în memoria tuturor faptul că în 15 decembrie 1989 Laszlo Tökes – un preot reformat de la Timișoara a pornit Revoluția contra sistemului socialist, contra lui Ceaușescu. Placa, deși este scrisă în limba română și sârbă, este semnată de UDMR.

   Acelasi eveniment – al Revoluției din 1989 este evocat și de placa comemorativă din B-dul Revoluției din 1989, de pe clădirea Palatului Administrativ, a Instituției Prefectului din Timișoara. Placa încredințează eternității memoria eroilor martiri și declară Timișoara primul oraș liber.

De un erou al Revoluției ne aduce aminte și placa de pe strada Ungureanu nr.1 la Casa de Cultură a Județului Timiș – unde a fost împușcat Csizmarik Ladislau - profesor de muzică.

La aceste placi comemorative se adauga si altele, din domeniul cultural literar sau artistic. Astfel, așa ne readucem aminte de Szabolcska Mihály poet (1861-1930), placa se află pe str.Timotei Cipariu.

Clădirea Liceului Nikolaus Lenau, str.Ghe.Lazăr a fost sediul Primăriei Sârbe în 1761, din 1794 a fost transformată în Teatru și loc de distracție. În 1870 sub Eötvös Jozsef, ministru regal maghiar pentru religie și învățământ general și sub Küttel Karl, fost primar al orașului, a fost înființat un nou institut de învățământ superior de stat – real, maghiar. Ca mărturie, avem placa comemorativă de pe clădire, în 1868, când Mihai Eminescu a fost în orașul nostru ca sufleur al trupei de Teatru Mihail Pascaly.

·        Aceeași trecere prin orașul Timișoara a lui Mihai Eminescu, dar în vizită la fratele lui Nicolae, o menționează și placa din Piața Libertății, pe clădirea Primăriei Vechi, placă semnată de Fundația „Sorin Titel” din Banat.

·        Un alt nume remarcabil al literaturii române este și cel al lui Ioan Slavici, menționat pe placa de pe str.Emanoil Ungureanu nr.1, Casa de Cultură și Artă a Județului Timiș, clădire în care a fost elev între anii 1865-1867, placa este semnată de Inspectoratul pentru Cultură Timiș (1997).

·         Ca semn al neuitării apare și placa scriitorului Ioachim Miloia (1897-1940) – erudit cărturar bănățean, pe Bd.Tinereții, loc în care a locuit în perioada 1930-1939.

  Depărtându-ne de centrul istoric al orașului, descoperim și alte semne ale memoriei – casa în care a trăit o perioadă sculptorul contemporan Romul Ladea (1901-1970) pe Bd. 3 August 1919 (înspre Piața Traian), placa este semnată de Soc.”Sorin Titel”.

       Înspre Piața Traian, pe Bd. 3 Aprilie 1919, Direcția pentru Cultură Timiș și Uniunea Scriitorilor Timișoara readuc în memorie casa în care a trăit și a scris poetul, traducătorul și ziaristul Petru Sfetca (1919-1987).

·        Pe strada Gen.Praporgescu o altă placă memorială ne readuce în memorie faptul că acolo s-a născut Klapka György (1820-1892) – general al Revoluției maghiare din 1848-1849.

·        La intersecția B-lui Republicii cu B-dul Ferdinand se înființează în anul 1851 Liceul Piarist la propunerea inspectorului Vichentie Ivanovici Vidac, acesta a fost construit pentru a pregăti nu numai cadre preoțești , dar și funcționari de rang inferior și mediu, pregătire ce avea loc în limbile română și sârbă. După 1867 limba de predare va deveni limba maghiară. În 1947 liceul este desființat; iar clădirea va reveni Institutului Politehnic Timișoara.

·        În ce privește minoritățile etnice ale orașului, maghiarii readuc în memoria trecătorilor nume sonore ce, prin creația lor, au devenit nemuritori, astfel regăsim la intersecția străzilor Lucian Blaga cu Bolyai Janos, plăci în diferite limbi ce amintesc originea Teoriei neeuclidiene, timișoreanul Bolyai János.

·        Comerciant de mărci poștale „Der Banater Philatelist” al orașului în anul 1903 – o placă comemorativă îi este dăruită, fără însă a i se nota și numele, aceasta pe strada Vasile Alecsandri nr.8.

·        Pe strada Augustin Pacha la nr.4 există sediul Episcopiei Romano – Catolice, înființate inițial la Cenad

·        În Piața Libertății se află Casa cu Atlanți – loc în care există o placă comemorativă închinată Persidei Stoicovici Macri (1791-1849), de către Fundația ce-i poartă și numele.

·        În Piața Unirii la nr. 5 se află sediul Uniunii Sârbilor din România, în curtea Uniunii se află bustul și placa comemorativă a lui Miloș Crnjanski – scriitor, prozator. Textul este următorul: „În această clădire a funcționat Școala Confesională Sârbă pe care a frecventat-o Miloš Crnjanski în perioada 1900-1904. Placa s-a montat cu prilejul a 100 de ani de la naștere de către sârbii din Timișoara, oct.1993”.

 

·        ·        Tot în Piața Traian pe o clădire declarată istorică „Schwartz Herman”, construită la 1829, naționalizată în 1955 și redobândită și renovată de fam.Schwartz în 1999, mai găsim o placă cu un ușor aer comic „În această clădire a locuit mereu cel mai cinstit comerciant evreu, românii îi spuneau „Pita lui Dumnezeu”, iar călăii l-au jefuit până la ultimul leu și restituirea...merge foarte greu”.

·        Un alt tip de placă găsim pe strada Măcieșilor ce evocă înființarea primului cineclub din România, în 1956 ce l-a avut ca mentor pe Sandu Dragoș (1932-1980). Acest club a devenit un important nucleu cultural.

·        O altă importantă realizare, din domeniul medical ne este readusă în memorie cu ajutorul plăcii din str.Ghe.Lazăr, clădirea Spitalului Militar, placă ce prezintă prima anestezie cu eter din România, la 5 februarie 1847, la 112 zile de la premiera mondială efectuată în Statele Unite- Boston.

·        Revin la Piața Unirii, ce printr-o altă dală ne reamintește de faptul că acolo a fost forat un puț în 1894 la adâncimea de 408 metri.

 
Bibliografie

1.     Bradea, Maria, Iordache, Marin, Morodan, Ilie, Timiș. Monografie, Edit. Sport-Turism, București, 1981, 248 p.

2.     Buruleanu, Dan Nicolae, Medeleț, Florin, Timișoara: Povestea orașelor sale = La storia delle sue citá, Edit. Mirton, Timișoara, 2004, 255 p.

3.     Ceroviæ, Ljubivoje, Sârbii din România, Edit.Uniunea Sârbilor din România, Timișoara, 2005, 296 p.

4.     Leșcu, Octavian, Curioziotăți timișorene, Monitorul Primăriei Municipiului Timișoara, pag.13, Serie Nouă, Anul IV, Nr.28, Martie 2005

5.     Răceanu, Corina (coord.), Nadolu, Bogdan, Popov Codruța, Strategia culturală a județului Timiș 2002-2005, Edit.Brumar, [f.l.], 2001,117 p

6.     www.primăriatm.ro

 

 


 

Categorii de surse memoriale