Home » Timisoara povestita » Proza memorialistica » Viorel Marineasa - "Enigmatica Timisoara"   

Enigmatica Timișoară

Viorel Marineasa

 

Prin grija lui Romulus Rusan, Fundația Academia Civică a publicat deunăzi (în seria „Biblioteca Sighet”) volumul O enigmă care împlinește șapte ani, adunând comunicările simpozionului desfășurat la Timișoara în 18-19 decembrie 1996 și consacrat revoluției (sau ce o fi fost) din '89, cu precădere mișcării de-clanșate în orașul nostru.   

Prilej de a ne întreba (a câta oară?) de ce tăvălugul a pornit de la Timișoara, și nu de la galonatele surate București, Cluj, Iași, unde Mircea Dinescu, Doina Cornea, Dan Petrescu făceau o dizidență de anvergură. Nici noi, ca timișoreni, nu ne-am imaginat, în cele mai aiurite vise ale noastre, că vom fi, în același timp, actanții și spectatorii unor evenimente ce pot fi prinse doar o dată la o sută de ani. Și nici atunci.

De ce nu Iași, Cluj, București, asta avea să se vadă ulterior, în bătălia pentru o reală (și nu mimată) democratizare și pentru înlăturarea puseurilor incredibil de agresive ale (neo)comunismului, când Timișoara a trebuit mai mereu să remorcheze restul țării.

Fac un fel de paranteză. Prietenul Carol Sebestyen, răspunzând în revista de față la o anchetă despre spiritul cultu-ral al orașului, deplângea decăderea acestuia într-un provincia-lism și într-o precaritate fără șanse. Parțial, are dreptate, dar e aici și destulă neînțelegere față de un anumit specific al Timișoa-rei (care trebuie că l-a scos din sărite și pe Franz Xaver Kappus), oraș ce-și permite să traverseze lungi perioade anonime, de o mediocritate scorțoasă, ca apoi, când nimic nu pare să mai sur-vină, să se întâmple minunea. Pe de altă parte, cu excepții rare (Sigma, Phoenix, Cercul de semiotică, Pavel Dan, Aktionsgruppe…, ca să nu mai vorbim de 16-21 decembrie și de Proclamația de la Timișoara), orașul nu și-a coagulat forța în izbânzi de grup. Asta nu înseamnă, desigur, să ne complacem în marasmul pe care, „cu tușe îngroșate”, Kuki-BBC ni-l pune în fața ochilor.

Revenind la volum, Romulus Rusan își amintește, într-un cuvânt de editor, de acel disperat 16 decembrie 1990 la Timișoara, când câteva mii de oameni clamau patetic în ploaia rece: „București, ajută-ne/Să scăpăm de FSN!”. „Nu se mai luptau cu o dictatură, ci cu o impostură”, după „un an de război rece și luptă de clasă”, după ce Proclamația avusese parte de diversiunile TVR, iar Piața Universității și partidele istorice fuseseră pulverizate de neocomuniștii ce captaseră puterea printr-o lovitură de stat. Și mai observă editorul că studiile participanților la simpozion merg „împotriva ideii că revoluția ar fi fost pornită și dirijată de forțe străine, insistând asupra spontaneității ei”.

Se cunoaște, bineînțeles, teoria conspirației, mult în-drăgită de folclorul de sorginte securistă și de așa-zișii patrioți dornici să-i țină pe români în starea de mormoloceală și de neputință. Cum adică, zicea unul, dar puteam să-i lichidez pe toți cei din Balcon și pe o bună parte dintre cei aflați în Piața Operei. Da, dar după aia? Pentru că aici n-ar fi fost posibil un văl de tipul Tien-An-Men.

Thomas S. Blenton, director executiv al Arhivei Naționale de Securitate din Washington, având acces la arhivele KGB, evidențiază că nu alta a fost teza lui Ceaușescu însuși, care i-a spus ambasadorului sovietic la București că posedă informații conform cărora „acțiunea de la Timișoara” a fost pusă la cale de țările membre ale Tratatului de la Varșovia, fără se remarce „nemulțumirea populară profundă, acumulată de ani”, ca și „lipsa voinței oficiale (…) de a lua măsuri de democratizare a sistemului politic” (Milan Veres, ambasadorul Iugoslaviei la Moscova).

Mergând mai departe, istoricul englez Dennis Deletant observă că intelectualitatea și „în mod special scriitorii și ziariștii din Timișoara (…) erau hotărâți să lupte pentru democrație și drepturile omului”, lucru oglindit în Proclamația de la Timișoara (11 martie 1990), orașul nostru fiind „singurul unde o mișcare democrată a avut mulți suporteri”.

 
 Articol publicat in revista „Orizont”, nr.7/1997
 


 

Categorii de surse memoriale